Schrödinger şi-a imaginat o pisică închisă într-o cameră ce nu putea fi observată din exterior, în interiorul căreia a plasat şi un dispozitiv ingenios, constând dintr-un container plin cu o substanţă otrăvitoare, un contor Geiger, un ciocan şi o mostră de material radioactiv (vezi figura de mai jos). Scenariul imaginat de austriac este următorul: pe măsură ce materialul radioactiv suferă fenomenul de descompunere radioactivă (o particulă alfa este emisă), contorul Geiger pune în mişcare „trăgaciul” radioactiv care eliberează în cele din urmă ciocanul; ca urmare a căderii ciocanului sticla umplută cu o substanţă toxică (cianură, în versiunea imaginată de Schrödinger) se sparge, iar pisica moare otrăvită.
Nimic deosebit, cel puţin deocamdată. Numai că, spune Schrödinger, este posibil să determinăm un moment de timp la care există 50% şanse ca materialul radioactiv să se fi descompus (probabilităţi egale ca particula alfa să fi fost sau nu ejectată de nucleul atomic radioactiv), ceea ce înseamnă probabilităţi egale ca pisica să fie vie sau moartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu